Țăndărei

Țăndărei este un oraș din județul Ialomița, situat în partea de nord-est a Câmpiei Bărăganului, pe malul stâng al râului Ialomița, la 3 km sud-est de limanul fluviatil Strachina și la 27 km nord-est de municipiul Slobozia. Orașul funcționează ca nod rutier și feroviar strategic, la intersecția drumurilor naționale DN2A (București–Constanța) și DN21A (spre Brăila), și a căii ferate Fetești–Făurei, înregistrând o populație de 13.219 locuitori la recensământul din 2011 (17.223 la 1 ianuarie 2019).

Date Geografice

Relief

Orașul se află în Bărăganul central, pe o terasă alunecătoare a luncii râului Ialomița, la o altitudine medie de 15–21 m. Relieful este predominant plan, specific câmpiilor aluviale, cu soluri fertilе de tip cernoziom și aluvios, favorabile agriculturii. În zonă se întâlnesc pâlcuri de pădure cu zăvoi pe malurile Ialomiței, iar la aproximativ 5 km est se întinde pădurea Chirana, cu predominanță de stejar. La nord-vest, limanul fluviatil Strachina (suprafață 10,5 km²) formează o zonă umedă de importanță națională.

Climă

Clima este excesiv continentală, specifică Câmpiei Române, sub influența maselor de aer estice continentale (crivăț, vânt rece și uscat din nord-est), vestice oceanice și sudice mediteraneene (austru, vânt cald și uscat din sud-est). Precipitatiile sunt scăzute, neuniforme repartizate și cu variații mari între anotimpuri. Secetele sunt frecvente, în special în veri și toamne, făcând agricultura dependentă de irigații în anii arșiți.

Populație și demografie

La recensământul din 2011, structura etnică era: 65,5% români, 10,9% romi, 23,6% alte etnii. Din punct de vedere confesional: 69,1% ortodocși, 6,8% penticostali, 24,1% alte confesii (martori ai Iehovei, muslimani, adventiști, romano-catolici) sau atezi/fără religie declarată. Orașul a încetățenit statutul de oraș în 1968, prin contopirea satelor Țăndărei, Țăndărei-Gară și Strachina.

Istorie

Urmile cele mai vechi de locuire din perimetrul orașului datăzează din Neolitic. Atestarea documentară a localității are loc la 18 iunie 1594, printr-un hrisov emis de Mihai Viteazul, prin care domnul întărește boierului Necula proprietăți „în fața martorilor Gonțea și Voica din Țăndărei”. Numele localității provine, conform istoricului C.C. Giurescu, de la porecla întemeietorului sau primului stăpân, Țandără, care l-ar fi primit de la „țandăra” ce sare din trunchiul copacului la tăierea cu toporul. Localitatea apare pe harta militară austriacă (1787–1791) și pe una rusească (1835). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul intră în stăpânirea marelui vornic Filip Lenș, protejat al domnului Alexandru Ipsilanti.

În anul 1778 Țăndărei face parte din plasa Orașul, ulterior (Regulamentul Organic) din plasa Balta. Prin Legea comunală cuzaistă (1864) devine comună rurală și reședință de plasă. Din 1 aprilie 1901 și până în 1950 este reședința plasei Țăndărei, cu 12 comune subordonate. Construcția căii ferate București–Slobozia–Țăndărei–Fetești (1886–1887) și a gării (inaugurată 21 noiembrie 1887) transformă localitatea într-un important târg și colector de cereale. Electrificarea are loc în perioada 1938–1944. Prin Legea nr. 2 din 16 februarie 1968, comuna este declarată oraș prin contopirea a trei sate: Țăndărei, Țăndărei-Gară și Strachina. În anul 1960 se înființează Liceul Teoretic, iar platforma industrială se dezvoltă în partea de nord-vest a orașului.

Obiective turistice

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

Ctitorită în anul 1839 de marele vornic Filip Lenș, biserica a fost restaurată între 1925–1929 și repictată în 1931 de pictorii Tache Saroceanu și Ștefan Constantinescu. Este declarată monument istoric. Prezintă un pridvor închis, sprijinit pe patru stâlpi cilindrici înalți, dominat de o turnă octogonală zveltă plasată pe pronaoș, luminată de patru ferestre. Reprezintă cea mai veche și valoroasă clădire de cult din oraș.

Lacul Strachina (Rezervație avifaunistică)

Liman fluviatil de 10,5 km², situat la 3 km nord-vest de oraș, declarat rezervată avifaunistică și arie protejată de interes național la 30 octombrie 2007. Găzduiește numeroase specii de păsări sedentare, migratoare și de pas, printre care egreta mare, egreta mică, barza albă, barza neagră, stârcul galben, stârcul roșu, privighetoarea-de-baltă, acvila țipătoare mică și uliganul pescar. Este destinație preferată pentru pescuitul sportiv, observarea păsărilor și turismul de natură.

Biserica „Sfinții Împărăți Constantin și Elena” (cartierul Strachina)

Constructă între 2007–2012 pe cheltuiala oamenilor de afaceri Gheorghe Ceterăș din Țăndărei și Mihai Ioniță din Slobozia, a fost sfințită la 16 septembrie 2012. Pictată în frescă de o echipă de 12 pictori coordonată de pictorul Ioan Dobrin Tcaciuc. La 3 august 2013 a fost adusă aici o copie a Icoanei cu Chipul Maicii Domnului de la mănăstirea Iviron de pe Muntele Athos.

Monumente istorice industriale și civile

Printre clădirile declarate monument istoric se numără: moara de cereale din 1934, clădirea școlii din 1905, clădirea Judecătoriei de pace (1930) și clădirea fostei Prefecturi (1940). Gara feroviară, inaugurată la 21 noiembrie 1887, și biserica „Nașterea Domnului” din cartierul Țăndărei-Gară (construită 1991–2008) completează patrimoniul urbanistic. Orașul a fost, din 1839, bâlci tradițional de vite și cereale în Ziua Crucii (14 septembrie).

Personalități

Filip Lenș – mare vornic al Țării Românești (sfârșitul secolului al XVIII-lea), ctitor al bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din 1839, protejat al domnului Alexandru Ipsilanti, artisan al dezvoltării lokale prin fundarea bisericii și administrarea moșiei Țăndărei.

Tache Saroceanu – pictor român (1896–1971), autor al picturilor murale din biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (repetarea din 1931, alături de Ștefan Constantinescu), contribuind la valorificarea artistică a monumentului istoric principal al orașului.